Am auzit recent o discutie in care un baiat isi compara prietena cu salteaua. Aflase si el de modelele astea noi de saltele cu memorie si isi luase una. Si baiatul ii reprosa fetei ca e prea rece cu el. Ca nu ii raspunde mereu la telefon, ca nu prea il suna, ca se vad rar, etc.

Ceea ce e din start ciudat, de obicei lucrurile stau fix invers, baietii sunt aia macho si indiferenti, in timp ce fetele tanjesc mereu dupa ei. Si comparatia cu salteaua era ca produsul asta este foarte confortabil, il face sa simta bine, sa doarma bine, sa viseze frumos, ii pastreaza urma cand se scoala din pat, iar fata nici macar nu-i raspunde la telefon si ii strica somnul pentru ca se gandeste la toate variantele, nestiind ce e cu ea. Foarte amuzanta comparatia, dar avea si el dreptatea lui.

Dar, venind vorba despre saltele, de oricare tip ar fi ele (preferatele mele sunt modelele de saltelelatex), trebuie sa stim cum sa ne-o alegem pe cea mai potrivita, pentru un somn odihnitor si sanatos. La fel cum baiatul spunea ca doarme foarte bine, indiferent de problemele pe care le are cu prietena, fiecare ar trebui sa ne gasim salteaua perfecta. Si in ziua de azi avem de unde alege.

Din magazinele online, din magazinele clasice, din auzite, din stiute, indiferent cum, este bine ca odata la cativa ani sa ne schimbam salteaua pentru ca va incepe sa se deterioreze, iar asta nu va aduce nimic bun: in primul rand, se va lasa si nu vom mai dormi intr-o pozitie la fel de corecta ca inainte, si in al doilea rand, in cazul in care a avut proprietati de genul antibacteriene sau antialergice, stratul respectiv se va deteriora si el.
Si nu in ultimul rand, dar ultimul lucru demn de mentionat, retineti ca o saltea valoroasa si buna nu inseamna neaparat o saltea foarte scumpa! Exista destule modele la preturi accesibile pentru oricine si care sa fie excelente din orice punct de vedere.

In primul rand, cer scuze celebrei doamne care a rostit aceasta expresie.
In al doilea rand, cer scuze barbatilor care nu fac parte din categoria mai sus descrisa.
Acum, voi explica motivul afirmatiei din titlul articolului. Ei bine, nu pot sa nu observ in toate mijloacele de transport, si aici ma refer la metrou, troleu, tramvai, autobuz… cum barbatii se lupta efectiv pe locurile libere. Nu exagerez deloc! Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu impinsa si lovita pentru ca un barbat sa ajunga primul la scaun!
Uitati-va atent in mijloacele de transport in comun si veti observa ca 90% din locuri sunt ocupate de barbati!

Astazi am vazut o femeie cu micutul in brate si o alta gravida stand in picioare, pe cand locurile din metrou erau ocupate in proportie zdrobitoare de barbati! Ce probleme aveti voi, barbatilor de trebuie neaparat sa stati pe scaune? Sunteti in acea perioada a lunii? Sunteti „insarcinati”? Mie, una mi se pare lipsit de ultima farama de bun simt si respect acel barbat care sub nicio forma nu cedeaza locul persoanelor care chiar au nevoie sa stea jos!
Sunt femeie si stiu ca atunci cand am fost gravida, nu mi-a dat nici macar o data cineva locul, desi mergeam zilnic la munca cu mijloacele de transport in comun!
Sunt femeie si stiu ca atunci cand mi-a fost rau, nimeni nu mi-a oferit locul!
Sunt femeie si vad cata nesimtire au barbatii care refuza sa cedeze locurilor femeilor cu bebelusi in brate!
Sustine acest articol, daca si tie ti s-a intamplat asa ceva!

De curand am decis sa cumpar un patut nou pentru fetita mea… bine, am decis e cam mult spus. De fapt, a decis sefa mea sa ii cumpere un cadou frumos cu ocazia Sf. Andrei, Mos Nicolae, Mos Craciun… Asadar, am dat un search pe batranul’ Gogu’ (www.google.com) pentru “pat masina” si am gasit site-ul www.pat-masina.ro, un site detinut de un domn care s-a dovedit a fi foarte amabil.

De ce spun asta?

Ei bine, uitandu-ma vreo 5 zile non-stop la patuturi, am decis sa ii comand patutul Barbie. Zis si facut. Sun la telefonul de contact de pe site si domnul imi confirma ca voi primi patutul intr-o saptamana. In ziua cand sa primesc patutul, domnul mi-a trimis o poza cu patutul care era mai “roz” decat imi doream… dar, imi era rusine sa ii spun omului, tinand cont ca patutul era deja gata. Dar, ca un bun vanzator, domnul a simtit ca nu sunt incantata si mi-a oferit alternative:
1. sa vina cu patutul, sa il monteze si sa decid daca il pastrez sau nu, fara nicio problema, fara niciun cost.
2. sa aleg alt patut avut pe stoc
3. sa nu mai aleg nimic…

Din vorba in vorba, i-am spus domnului cum e camera fetitei si parca “a ghicit” ca imi doresc un patut cu Mickey Mouse, astfel ca mi-a spus: “Stati asa, doamna… veti fi prima clienta cu un patut Mickey Mouse”… raspunsul meu firesc a fost: “WOW!”…

Si asa a fost. Domnul s-a tinut de cuvant, a facut schita, desenul, tot… astfel ca, micuta mea a primit un patut minunat cu Mickey Mouse, care arata cam asa:

Nu-i asa ca e minunat? In plus, bucuria fetitei mele e de nedescris… Sta singura in patut si vorbeste: “Vai, ce patut minunat am cu Mickey Mouse!“.

Nu pot decat sa recomand astfel de oameni, astfel de intreprinzatori tuturor! Recomand pat-masina.ro, pentru o experienta grozava!

In primul rand, doresc sa spun ca asa am primit pe mail, asa dau mai departe povestea:

“Când m-am mutat în cartierul Militari apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.
După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:
- Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom` profesor.
Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, ei au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat:
- Dom` profesor e de-acum fratele meu şi tre` să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.
Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărţi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.
De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre “cei buni” şi “cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.
Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puscăriaşi. Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.
Eliberarea lui a fost un eveniment pe care banda lui trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. Însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: “puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori “n-ai venit la vorbitor / curvo, vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. “Dom` profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.
În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.
Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin se ştergea tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.
În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut. Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toţi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.
L-am privit cu atenţie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe muntele sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea. Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani (“ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.
Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat:
- Dom` profesor, nu mă recunoşti?
Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.
- Mădălin? – l-am întrebat nesigur.
- Varsanufie acum, mi-a răspuns.
M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.
- Ştiam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
- Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?
- Nu dom` profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ţii minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varnufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină mare ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.
Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile şmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Adiţă Frumuşelu.
Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.
Ieri însă sora lui Sile Şmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am spus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.
- Eşti nebun? – m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoate-ţi ideea asta din cap.
Bruno Stefan,
Lector, Universitatea Politehnica Bucuresti
12 aprilie 2010 “

De curand am citit un articol pe melbourneseoservices.com care se numeste chiar asa: “Google vs Yellow Pages Survey Results” si chiar m-a pus pe ganduri.

Ei bine, cred ca reportajul realizat de cei de la Melbourne SEO Services este unul extrem de interesant, deoarece se poate descoperi ca atunci cand cauta o firma sau un serviciu:

-92.86% folosesc Google.com
-7.14% folosesc Yellow Pages (la noi Pagini Aurii).

Din fericire, la noi Pagini Aurii a deschis un motor de cautare pa.ro, motor care satisface nevoia oamenilor de a cauta si gasi rapid solutii.

Se pare ca tot mai multi, ca sa nu spun toti oamenii … prefera sa dea repede un “search” pe Google (sau pe orice alt motor de cautare) si, de asemenea… majoritatea dau click pe primele maxim 3 rezultate, sau pe prima pagina. Foarte putini dau click si pe paginile urmatoare, tocmai de aceea este foarte important sa iti faci o optimizare pentru motorul de cautare, pentru cuvintele cheie pe care le doresti sa te “reprezinte”. Asta daca, bineinteles ai un blog/site.

Asadar… nu mai citim carti, nu mai citim “Pagini Aurii”- ca si carte… preferam sa “citim” tot ce e digital. Voi in ce categorie va incadrati?

Asadar, aseara a fost finala nationala pentru Eurovision 2012. Si, precum spune si titlul, Mandinga a iesit pe locul 1, astfel ca Mandinga ne vor reprezenta la Eurovision 2012 la Baku.

Stiti unde e Baku?

Am gasit o harta pe net si am atasat-o acestui articol, pentru a incuraja Mandinga ca oricine poate castiga Eurovision… si anul acesta SPER sa fortam “autoritatile” sa construiasca o sala superba pentru a tine Eurovision 2013! Ar fi frumos, nu?

Felicitari, Mandinga!

Iata si piesa castigatoare- Mandinga – Zaleilah:

Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru ca si-a omorat sotia.

– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveti intentia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viată, trebuie sa ne expuneti motive cât de cât plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.

– Domnule judecător, sotia mea era atat de proasta, încât nu m-am putut controla si a trebuit să o arunc de la balcon.

– Declaratia dumneavoastră este de o obrăznicie nemaiauzită si dacă nu doriti ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveti argumente cu adevărat plauzibile.

– Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la parter locuieste o familie de pitici.

Părintii au 1 m si copiii, cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm.

În ziua respectiva, i-am spus sotiei:

– E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toti sunt asa mici …

– Da, răspunde sotia sunt o adevărată specie de pirinei.

– Pigmei ai vrut sa spui!

– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele si de la care se alege cu pistrui.

– Aia se numeste pigment.

– Ma lasi ? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.

– Ala se numeste pergament.

– Cum poti, draga, sa fii atat de incult? Pergament e când un scriitor publica o parte din ce a scris.

– Domnule judecător, va închipuiti ca mi-am înghitit cuvântul “fragment” ca sa nu mai continui discutia asta aberanta.

M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l răsfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea lângă mine cu o carte în mana si îmi spune:

– Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte, dacă nu aveai idee ce e aia … Ia si citeste Veranda de Pompadur. Iau cartea în mână si îi spun:

– Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.

– Asta-i buna, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditatii cu un vector de la facultate?

– Ăla nu se numeste vector, ci lector.

– Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.

– Ala a fost Hector si era troian.

– Hector e unitate de măsura a suprafatei, blegule.

– Ala e hectar draga mea.

– Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o băutura a zeilor.

– Ala-i nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.

– Habar n-ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau doua prietene în duo.

– Nu se spune duo, ci duet.

– Ma scoti din sărite, cum de esti asa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu sabiile!

– Ala se numeste duel.

– Aiurea, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.

– Domnule judecător, aveam “tunel” pe limba, dar am simtit ca mi se face negru în fata ochilor, nu m-am mai putut stăpâni si am aruncat-o pe geam.

Liniste în sala … Judecătorul ia ciocănelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:

– Esti liber, a fost un caz clar de legitima apărare. Eu o aruncam de la Hector … )

Suntem in februarie, luna iubirii, luna in care ne indragostim si iubim mai cu foc, nu-i asa? Peste tot vezi doar inimioare, flori, felicitari, declaratii de dragoste, melodii de dragoste si tot tacamul! Si noi, romanii suntem avantajati sa sarbatorim de doua ori aceeasi sarbatoare.

Pe 14 februarie ne bucuram alaturi de toata lumea de Valentine’s Day, iar azi, pe 24 februarie sarbatorim Dragobetele.

“Dragobetele este o sărbătoare cu radacini slave de rit vechi celebrată în unele locuri si pe teritoriul tarii noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 și 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete ( Vobritenia )este considerată echivalentul sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa. Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ noua , avand o “vechime” in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si păstrate cu precădere în nord-estul ,sudul-estul și sud-vestul României.” Sursa: Wikipedia Read the rest of this entry »

Toti prietenii mei stiu cat de mult indragesc formatia Holograf, iar noua lor piesa interpretata alaturi de Angela Gheorghiu, “Nu mai e timp” este absolut geniala!

Cred ca e nevoie de astfel de piesa sa ne dam seama ca nu mai avem timp de cei dragi, nu mai avem timp sa ne bucuram de viata, nu mai avem timp de noi… nu mai avem timp de nimic!

1000 de cuvinte nu isi au rostul aici… Va atasez videoclipul piesei, percum si versurile luate de pe lyricsres.com:

“Nu mai e timp de nimic acum,
Nu mai e loc sa traim iti spun!
Numai iubi, ca nu mai e timp sa iubim!

Nu mai e timp de nimic!….“

Credeti in horoscop? Va influenteaza pozitiv sau negativ horoscopul zilnic? Cititi horoscopul? Va intereseaza influenta zodiei asupra carierei, asupra vietii personale, asupra reusitelor?

Nu! Nu vreau sa va conving sa cititi aici vreun horoscop miraculos, doar sunt interesata de preferintele cititorilor mei, de cat de mult credeti ca va poate influenta zodia in care sunteti nascuti in evolutia de zi cu zi.

Nu stiu daca eu chiar “cred” in horoscop, nu il citesc zilnic, nu citesc diverse modele de horoscop (chinezesc, European, etc.), insa, daca sunt pe un post TV si se prezinta horoscopul, il ascult; daca dau de o pagina pe internet despre horoscop, il citesc, s.a.m.d.

Pentru cei care nu stiu, va reamintesc perioada zodiilor (stiuta de mine si de multi altii):

Berbec 21 martie – 19 aprilie
Taur 20 aprilie – 20 mai
Gemeni 21 mai – 21 iunie
Rac 22 iunie – 22 iulie
Leu 23 iulie – 22 august
Fecioara 23 august – 22 septembrie
Balanta 23 septembrie – 22 octombrie
Scorpion 23 octombrie – 21 noiembrie
Segetator 22 noiembrie – 21 decembrie
Capricorn 22 decembrie – 19 ianuarie
Varsator 20 ianuarie – 18 februarie
Pesti 19 februarie – 20 martie

Asa stiati si voi? Ei bine, se pare ca americanii (din prea mult timp liber) au descoperit ca semnele zodiacale nu mai sunt cum le stiam noi, deoarece stelele nu mai sunt aliniate ca in trecut.

Cum s-au stabilit zodiile?

Perioada zodiilor mai sus amintita a fost stabilita pe baza constelatiei in care se afla Soarele in momentul nasterii fiecaruia dintre noi.

De cand au fost stabilite zodiile (de aproximativ 2500 ani), semnul fiecarei zodii s-a deplasat cu aproximativ o luna in raport cu Soarele si stelele. Astfel, niciun semn zodiacal nu mai corespunde cu lunile binecunoscute.

Va intrebati cum arata perioada zodiacala in prezent, dupa cum relateaza LiveScience.com? Iata tabelul conform americanilor:

Berbec – 18 Aprilie – 13 Mai
Taur – 13 Mai – 21 Iunie
Gemeni – 21Iunie – 20 Iulie
Rac – 20 Iulie – 10 August
Leu – 10 August – 16 Septembrie
Fecioara – 16 Septembrie – 30 Octombrie
Balanta – 30 Octombrie – 23 Noiembrie
Scorpion – 23 Noiembrie – 29 Noiembrie
Ophiuchus – 29 Noiembrie – 17 Decembrie
Sagetator – 17 Decembrie – 20 Ianuarie
Capricorn – 20 Ianuarie – 16 Februarie
Varsator – 16 Februarie – 11 Martie
Pesti – 11 Martie – 18 Aprilie

Eu sunt nascuta pe 5 Aprilie, astfel ca sunt zodiac Berbec… sau, nu mai sunt- dupa noul zodiac sunt zodia Pesti. Deja sunt bagat in ceata!?! Chiar asa, acum la ce zodie sa ma uit cand citesc Horoscop 2012? Voi ce parere aveti? Credeti ca cei de la LiveScience.com au dreptate in ceea ce priveste deplasarea semnelor zodiacale cu aproximativ o luna in raport cu stelele si Soarele?