La birou… privesc ninsoarea!
Da, ninsoarea! Ninge pe Dorobantilor foarte frumos! E bine ca vine primavara, ca sa ne putem bucura si noi de zapada puternica! Din pacate zapada nu se asterne decat pe locurile necirculate, pe spatiile verzi, pe masinile nemiscate, pe case, etc. Nu si pe sosea, nu si pe trotuar.
Oricum, ma bucur ca un copil de fulgii mari si desi!
Se pare ca s-a cam schimbat vremea. Vai, ce spun! Am ajuns ca bunica-mea (Dumnezeu s-o ierte!) care mereu imi spunea: “Vai, mama… ce s-a schimbat lumea!”
Acum incep sa vad si eu lucrurile mai bine.
Si nu pot sa neg ca lumea sa schimbat, la propriu si la figurat! S-a schimbat vremea, azi e soare de merg in tricou si maine ninge! Ce-i drept cand eram copil (si nici prea batrana nu sunt) nu se intampla asa. Alt ciclu aveau anotimpurile! Fiecare anotimp era la timpul lui, totul avea un rost.
Acum, lumea e agitata, e criza financiara, toata lumea fuge dupa bani, nu mai avem timp sa ne bucuram de nimic! Viata omului inseamna: trezit, munca pana seara tarziu, culcat, trezit, munca pana seara tarziu….etc. Sa mai continui?
Mai bine ma opresc, pentru ca fiecare dintre noi ne confruntam cu aceleasi probleme zi de zi, cu acelasi serviciu, cu aceiasi colegi, cu aceleasi tabieturi… si poate din frica sau din obisnuinta nu schimbam nimic.
Inainte aveam timp sa ies sa ma bat cu zapada, sa ma bucur de fiecare fulg de nea, sa ma bucur de fiecare lucru marunt din viata mea… acum NU!
Cine e de vina? Raspunsu e simplu: EU!