Citind un articol al prietenului Tudor am inceput sa ma gandesc la diverse lucruri din viata mea, de Mama … mai nou!

In poza de mai sus vedeti o mama cu fiica ei: eu cu minunea mea, Sara-Andreea.

Initial, simteam ca Tudor a scris despre mine.

Da! Eu sunt cea cu poze la avatar cu fetita mea in diverse ipostaze!
Da! Eu sunt mai mult decat protectiva cu “buburuza” mea!
Da! Ea e “centrul universului” meu si pentru ea fac totul!

Oare e bine? Oare e rau?

Tudor mi-a pus o intrebare binevenita: Cum vrei sa fie copilul tau? O floricica de sera fara miros sau un trandafir salbatic parfumat? si ma sfatuieste: Atunci lasa-l sa-l bata vantul, sa-l arda soarele si sa curga ploile pe el, doar asa va putea creste.
Bine spus!
Chiar imi doresc un copil care sa reuseasca in viata, si poate nu protejandu-l va reusi, insa stau si analizez ceva: Cati din copiii “salbatici” au ajuns atat de bine incat sa merite incercarea?

Cati dintre voi cei care ati fost protejati ati ajuns “o floare fara parfum”? Poate tocmai protejand un copil acesta reuseste sa isi “conserve” parfumul si sa creasca intr-o armonie perfecta!

De ce intalnim tot felul de personaje “ciudate” in calea noastra care abia aflandu-le trecutul “mai putin linistit” ajungem sa ii intelegem?

Nu stiu ce sa spun si nu stiu cat adevar asterni tu pe blogul tau, insa eu consider ca viata mea abia acum a inceput, abia acum invat sa descoper ce e mai bun din viata – tocmai pentru a arata aceste lucruri micutei mele… de-acum incolo incepe adevarata provocare a vietii mele!

Bine ai venit “provocare” in viata mea! Sigur voi reusi!